Aș vrea să aduc în discuție un subiect care de multe ori este înțeles greșit, confruntarea.

Cred că în multe cazuri fugim de confruntare pentru că nu înțelegem importanța și implicațiile ei sau pentru că am observat situatii în care persoanele care au confruntat lucrurile nu au avut o motivația corectă și nu au urmărit neaparat rezolvarea problemelor. În aceste cazuri este ușor să tragem concluzia că o confruntare ar fi mai degrabă periculoasă pentru că ar cauza mai multe probleme decât ar oferi soluții.

Confruntarea diferitelor persoane, situațiilor sau chiar aspectelor ce țin de propriile gânduri sau trăiri nu e tocmai ușoară și de multe ori soluția care mi-a fost cea mai la îndemână a fost retragerea sau evitarea. Însă pe termen lung am văzut că aceste așa zise soluții nu rezolvau lucrurile. Știu că nu este ușor să confrunți deoarece aceasta presupune asumarea unui risc și expunere. 
Deși în mod natural sunt o persoană care evită confruntarea, am decis să nu mai fug de ea ci să învăț cum să fac acest lucru încât să fie un câștig atât pentru mine cât și pentru ceilalți. Dar acest proces a început cu conștientizarea atitudinii mele și cu decizia să schimb lucrurile. 

În contextul din Galateni, Pavel alege să-l confrunte pe Petru când descoperă atitudinea greșită a acestuia.
Pavel a avut privirile pe ceea ce spune Scriptura, “când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei” (Galateni 2:14), astfel a putut să vadă lucrurile într-un mod corect și nu a rămas nepăsător față de lucrurile pe care le-a observat, în schimb a ales să acționeze în baza adevărului și a valorilor pe care le avea.
Dacă Pavel s-ar fi raportat la comportamentul lui Petru și al iudeilor ce i s-au alăturat, doar prin prisma relațiilor dintre ei sau al “poziției” pe care Petru o avea între credincioși, probabil că și el ar fi căzut în capcana ipocriziei. Însă Pavel, așa cum a scris în capitolul anterior, înțelegea că valoarea unui om nu este dată de poziția pe care o ocupă acesta și că standardul rămâne Cristos.

În acest context (Galateni 2) observ integritatea lui Pavel față de principiile pe care le avea – trăind și expunându-i și pe ceilalți la principiile sale; integritate față de Petru – nu l-a menajat pe acesta ci în dragoste și din motivații corecte, l-a confruntat; integritate față de ceilalți – în momentul în care Pavel își expune opinia legat de cele întâmplate, aceasta are impact și asupra celorlalți, fiind expuși și ei la principiile și la modul în care Pavel aplica aceste principii.

A mă expune în mod asumat unei situații de confruntare, presupune curaj și disponibilitatea de a risca dar când acest lucru se întâmplă având motivația de a rezolva sau clarifica lucrurile și când nu caut să condamn ci să ajut, am șanse mari să văd un rezultat bun. Chiar dacă rezultatul nu va fi cel așteptat, faptul că am acționat și am rămas integra față de principiile pe care le am și față de ceilalți este deja un câștig.

“ În timp ce circumstanțele sunt contextul în care trăim, alegerile reliefează cursul și ne determină destinația în viață” Erwin McManus

Share: