În relațiile pe care le am cu cei din jurul meu, descopăr calități pe care aceștia le au și care mă fac să îi apreciez și să le acord încrederea mea.
O persoană care a reușit în ceea ce și-a propus, care este un lider în domeniul său de activitate sau pe care o consider un model de urmat, primește de asemenea încrederea mea și capacitatea de a-mi influența viața chiar dacă nu o cunosc personal.

Am fost creați cu dorința de relaționare iar prin relațiile din viața noastră avem influență și suntem influențați.

Cred că rolul prietenilor și a celor pe care îi luăm drept un model în viață, este foarte important și necesar. În perioadele mai dificile sau când am de luat decizii importante, este așa un mare ajutor, o binecuvântare să primesc sfatul celor dragi, al prietenilor care se gândesc la binele meu sau să urmez exemplul unor persoane care împărtășesc aceleași valori ca și mine. Însă cu toate acestea, încrederea mea trebuie pusă în primul rând în Dumnezeu.
Suntem oameni și greșim, chiar și fără intenție. Tocmai conștientizarea acestui lucru mă face să-mi doresc, tot mai mult, să mă raportez la “barometrul” corect și să nu mă las influențată mai mult de relațiile de prietenie sau de poziția de influență a unui om, decât de ceea ce spune Biblia, de ceea ce îmi vorbește Dumnezeu prin principiile din ea. 

Când oamenii devin “ghidajul” meu atunci voi fi atrasă și în greșelile lor.

Dacă mă gândesc la Barnaba, în episodul din capitolul 2 din Galateni, despre care am menționat și în articolul anterior, tind să cred că a pățit un lucru asemănător.
Petru își schimbă comportamentul față de Neamuri datorită vizitei unor iudei iar ceilalți iudei “s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar și Barnaba a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor” (Galateni 2:13). Barnaba, unul dintre cei doi aleși să ducă Evanghelia la neamuri, a fost influențat în acest comportament, tocmai de unul dintre cei care erau considerați “stâlpi” ai bisericii, de Petru. 

Uneori ne uităm la alți lideri, din domeniul profesional sau spiritual ca și la un standard sau la un exemplu perfect de urmat până în punctul în care încrederea noastră în ei ia locul încrederii în Dumnezeu. Astfel, în anumite situații, pe baza relației de prietenie și a încrederii acordate suntem atrași în aceleași greșeli făcute și de cei care ne-au influențat.

Eu cred că Dumnezeu lucrează în viața noastră prin oameni și că avem nevoie de mentori și de lideri, care să ne ajute în dezvoltarea noastră personală și în apropierea de Dumnezeu.
Îmi doresc să învăț de la ei și să îi respect dar vreau să nu uit că toate lucrurile trebuie să treacă prin filtrul Adevărului, a Bibliei; că nimeni nu este mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu. Indiferent cât respect și câtă apreciere am pentru un lider, standardul meu îmi doresc să fie Isus, nu ceea ce spune, ceea ce face sau cum trăiește cel mai admirat lider.

Îmi amintesc că, în adolescență, mama mă încuraja să învăț de la oamenii care erau un exemplu prin viața lor, să caut să învăț lucruri de la cei care aveau mai multă experientă dar îmi amintesc că această încurajare venea de multe ori cu o notiță atașată: “oamenii nu sunt perfecți, ei pot greși indiferent de poziția pe care o au. Oamenii trebuie iubiți – toți, dar atenția ta să fie în primul rând la Dumnezeu, doar așa vei putea deosebi dacă un comportament, o vorbă sau o opinie merită să o lași să te modele, să te influențeze.”

Este ceea ce spune și Biblia prin multele povești de viață descrise de ea. Am văzut și în adolescență, cât de important este la cine aleg să privesc, cine are primul și ultimul cuvânt, dar văd acest lucru și în aceste zile când oamenii se miră de veștile care apar despre diferiți oameni influenți. Pentru mine este o reamintire a faptului că încrederea mea trebuie pusă în primul rând în Dumnezeu, El este exemplul Suprem de urmat.

“Oamenii trebuie iubiți – toți, dar atenția mea vreau să fie în primul rând la Dumnezeu, doar așa voi putea deosebi dacă un comportament, o vorbă sau o opinie merită să o las să mă modele, să mă influențeze.”

Share: