Mă gândesc tot mai des la opțiunile pe care le am atunci când trec prin diverse situații și evenimente.  Din păcate, se întâmplă de multe ori să devin conștientă de existența opțiunilor abia după ce au trecut situațiile sau evenimentele respective.

Dacă ați experimentat și voi astfel de momente, vreau să împărtășesc și din momentele mele “aha!”. De foarte multe ori ele sunt datorate diverselor pasaje sau versete din Biblie care mi-au rămas în minte, care mi-au atras atenția și asupra cărora mi-am pus întrebări.

Un astfel de pasaj este cel din Galateni, pe care după ce l-am citit și am meditat asupra lui, mi-a reamintit cât de important este să conștientizez opțiunile și efectele alegerilor mele. Unele alegeri inițial nu par semnificative dar în esență sunt importante, deoarece ele crează un tipar după care trăiesc și pe care îl transfer și în sferele mai vizibile sau cu un impact mai mare asupra vieții mele.
În capitolul 2 din Galateni ne este relatat episodul în care Petru, apostol al iudeilor, ajuns în Antiohia, mănâncă la aceeași masă cu Neamurile. Însă la vizita unor iudei, Petru își schimbă comportamentul și se separă de Neamuri, “temându-se de cei circumciși”, adică de iudei (Galateni 2:11-14). Nu doar el, ci și alții i s-au alăturat  în “această ipocrizie” (v.13), “chiar și Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor”. Pavel observând această situație alege să nu stea nepăsător și îl confruntă pe Petru cu privire la comportamentul său.
Din perspectivă harului, era normal ca Petru să stea la masă, la părtășie cu Neamurile, deoarece prin credință în Isus și ei făceau parte din familia lui Dumnezeu. Însă atunci când a intervenit frica, Petru și-a schimbat comportamentul. Frica de ceea ce ar putea spune iudeii când îl vor vedea la masă cu Neamurile, poate frica de a nu fi înțeles de evrei în comportamentul său l-a determinat să acționeze contrar cu convingerile și principiile sale.

Deși frica de oameni este recunoscută, de majoritatea dintre noi, doar în cazul în care sunt prezente simptomele fizice (palpitații, tremurături, bătăi accelerate ale inimii etc), totuși frica există și în cazurile în care aceste manifestări lipsesc și emoțiile sunt bine controlate. Ea se ascunde în spatele modului în care luăm decizii sau a modului în care ne comportăm cu cei din jur. Frica ne împiedică, uneori, să spunem ce gândim, ne controlează deciziile și aduce multă nesiguranță.
Frica de oameni poate conduce, mai devreme sau mai târziu, la ipocrizie, la dualism. Schimbarea comportamentului în funcție de mediul în care suntem, în funcție de “preferințele” sau valorile celorlalți, afișarea valorilor creștine doar în mediu “bisericesc”, dezvăluie ipocrizie.
Brennan Manning spunea că ”cel ipocrit trăiește sub imperiul fricii, fiind obsedat de grija acceptării și a aprobării. Pentru cel ipocrit, aparențele contează cel mai mult.”

Ceea ce observ la Petru, în această situație, nu este un lucru nou sau greu de înțeles. Personal, am trăit multe momente de acest gen, când frica a fost cea care a condus comportamentul și vorbele mele. Îmi amintesc că, în adolescență, au existat astfel de momente când îmi era greu să le spun unor prieteni, din biserică, ceea ce gândesc legat de diferite situații deoarece observam că părerea mea era diferită de a lor. Îmi era frică de izolare, de a fi respinsă, de a fi considerată “prea sfântă” sau ciudată. Apoi în facultate, deși eram înconjurata de alte persoane, am continuat să duc cu mine acest model al fricii. Aveam convingeri și păreri dar îmi era greu să le exprim și în mod intenționat alegeam să tac de multe ori. Cei care erau din cercul apropiat de prieteni, aveau șanse mai mari să-mi afle părerea și ceea ce gândesc, însă în multe alte cercuri eram destul de rezervată.  Realizez că am ratat multe ocazii, pe parcursul anilor, în care aș fi putut să influențez deciziile si viețile celorlalți.

Am și altă opțiune?

Nu era prima dată când frica de oameni încerca să conducă viața lui Petru. Acesta îl trădează pe Isus, în noaptea prinderii Sale, chiar dacă înainte declara sincer că vrea să-L urmeze “chiar și la închisoare și la moarte” (Luca 22:33).
Dacă urmăresc cu atenție firul interacțiunii lui Isus cu Petru, după acest episod al trădării, rămân uimită de dragostea și compasiunea cu care Isus se raportează la Petru. Fiecare detaliu, privirea lui Isus când îl privește pe Petru în noaptea trădării și vorba pe care i-o trimite, după învierea Sa, că vrea să-l vadă, arată grija Sa pentru Petru, pentru sufletul lui. Dragostea lui Isus nu condamnă, ea convinge. Dragostea lui Isus este cea care îl salvează pe Petru de domnia fricii.

Și pentru mine personal, acest lucru este valabil. Cu cât descopăr mai mult dragostea Tatălui Ceresc, prin Isus Cristos, cu atât mai mult frica nu mai are așa mare influență asupra minții și sufletului meu. Au fost nenumărate momente în care am simțit pe pielea mea că “…dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18).
Acum, oamenii și circumstanțele sunt diferite însă provocarea de a nu lăsa frica de oameni să mă conducă, rămâne. Pe parcursul anilor, mi-am făcut obiceiul de a-mi analiza, mai des, motivele din spatele alegerilor și de a-mi aminti că modul celorlalți de a reacționa nu este responsabilitatea mea.  Dumnezeu mă conștientizează tot mai mult de capcanele fricii iar dorința mea puternică este să nu mai ratez ocaziile în care să fiu trasparentă cu ceea ce cred și gândesc, chiar cu riscul de a nu fi înțeleasă uneori.

Petru, prin dragostea lui Isus și plinătatea Duhului Sfânt, a învins frica de oameni de nenumărate ori, predicând mulțimilor chiar și în situații în care viața i-a fost pusă în pericol. Iar acum, în această situație din Antiohia, eu cred că Petru este provocat din nou să-și amintească de harul pe care Isus i l-a arătat prin dragostea Sa și să nu se lase condus de frica de oameni ci de acest har minunat care a fost arătat nu doar lui ci și Neamurilor.
Atât dragostea cât și frica au o variantă pentru situația ce o aveam în față, pentru modul în care gândim și ne comportăm.

“ Majoritatea deciziilor noastre sunt conduse fie de dragoste fie de frică. Caută să afli cine-ți dictează deciziile apoi decide ceea ce vei face” Bob Goff

Share: